Ce este NAD+ si care sunt beneficiile sale

NAD este acronim pentru nicotinamide adenine-dinucleotide si este o coenzima care se regaseste in toate celulele corpului, implicandu-se in sute de procese metabolice din corp – energia celulara si homeostazia mitocondriilor se numara printre cele mai importante roluri NAD+.

Descoperit in 1906 in cadrul unor experimente pe drojdii, a devenit in scurt timp intens cercetat, iar studiile asupra acestei coenzime continua si in prezent. Un exemplu elocvent, care a determinat continuitatea studiilor, este rolul niacinei (precursor de NAD+) in ameliorarea simptomelor pelagrei – o boala cu potential fatal, extrem de raspandita in sudul SUA la inceputul secolului 20. In timp, au fost descoperiti si alti precursori (acidul nicotinic – vitamina B3, nicotinamida, nicotinamid-ribozida) capabili sa utilizeze cai metabolice existente, pentru a se transforma in NAD+.

Poate ai auzit vreodata de sirtuine – grupari proteice cu rol antioxidant, care controleaza inclusiv capacitatea organismului de a metaboliza bolul alimentar, dar si de a arde tesut adipos. Ei bine, desi descoperite in 1970, abia in anii ’90 s-a evidentiat ca sirtuinele nu isi indeplinesc functiile decat in prezenta NAD.

In prezent, cel mai cercetat beneficiu al NAD+ este cel anti-imbatranire. Si nu fac referire la riduri, ci la procese de deteriorare mult mai importante care au loc odata cu inaintarea in varsta: bolile neurodegenerative, apoptoza celulara intr-un ritm mult mai rapid decat generarea de noi celule, ori diferite alte patologii al caror risc creste la senectute. Din pacate insa, nivelul de NAD+ la nivel celular scade cu trecerea timpului, astfel incat instalarea proceselor degenerative nu intarzie sa apara. Din surse alimentare, NAD+ este obtinut cel mai usor din nicotinamid-ribozide, care se regaseste in pestele marin, produsele lactate, ciuperci si legume verzi. De asemenea, nivelul de NAD+ poate creste in perioadele de fasting si/sau de restrictie calorica.

In timp, celulele noastre trec prin diferite procese: oxidare, glicare, metilare. In timpul oxidarii, radicalii liberi pot deteriora membrana celulara, iar ulterior proteinele si acizii grasi din celule. Prin glicare, radicalii liberi reusesc sa se lege de mitocondrii, proteine si ADN – ducand la afectarea acestora. Ca urmare, ADN-ul afectat de acesti compusi chimici nu va mai avea capacitatea de a produce ADN nou pentru viitoarele celule, blocand practic renegerarea celulara.

Un nivel scazut de NAD afecteaza organismul pe mai multe planuri. Intai, reduce abilitatea celulei de a produce si folosi ATP (energie). Apoi, cum celula nu mai gaseste cai de a se mentine sanatoasa – din cauza unui nivel scazut de NAD – aceasta moare. Este evident asadar cum NAD+ are roluri cruciale in mentinerea sanatatii neuronale, dar si a functiilor tuturor organelor.

Studiile efectuate pe animale – cu grupuri de control pe placebo – arata cum, in cazul soarecilor expusi la acelasi nivel de radicali liberi, dar care primeau suplimente de NAD+, apoptoza celulara este mult redusa.

Cum cresc nivelul de NAD?

1. Suplimente alimentare – fie sub forma unor precursori (cea mai buna varianta fiind NMN, care stimuleaza corpul sa produca NAD+), fie sub forma de NAD+, alaturat unei alte coenzime, respectiv Q10.
2. Abordarea nutritionala – dietele cu un continut scazut de carbohidrati si unul ridicat de lipide (ketogenica, low carb) cresc raportul NAD+/NADH, protejand astfel organismul de efectele oxidarii.
3. Postul negru/intermitent prelungit – nerecomandat persoanelor vulnerabile, cu tulburari alimentare, postul negru duce la cresterea productiei de NAD+.

Conform mai multor studii, administrarea de NAD poate contracara bolile metabolice specifice imbatranirii, precum si neurodegenerarea. In alt studiu, suplimentarea NAD a dus la restaurarea functiei mitocondriale, a redus inflamatia si pierderile sinaptice, precum si pierderile de neuroni. Poate ca este enorm spus (vezi rezumatul studiului) ca o boala precum Alzheimer poate fi reversibila doar cu ajutorul unui supliment, insa cu siguranta studiile – desi preponderent pe soareci – sunt promitatoare.

Personal, am inceput administrarea de NAD+ bunicii, diagnosticata cu dementa senila acum cativa ani, iar imbunatatirile sunt impresionante. De la lipsa de reactii si atacuri de panica, o luna de administrare de NAD+ s-a tradus prin disparitia totala a panicii – care cauza inclusiv crize astmatice, o mai buna prezenta in discutie si redresarea memoriei pe termen scurt.

Unele clinici administreaza NAD intravenos, prezentand imbunatatirile observate la pacienti.