Dupa Anca, una dintre primele mele interventii (cu rezultate superbe) pro-keto, mi-am luat inima in dinti sa imi expun propria transformare si sa marturisesc ca nu m-a preocupat sanatatea foarte multa vreme. Ba chiar vreme de foarte multe kilograme. Nu aveam nicio problema in a ma opri la fast-food la Universitate in ferestrele de la facultate, in niciun an de scoala. Ba chiar imi amintesc ca o mai prindeam uneori pe Florentina Opris la TV dimineata, facand exercitii, si ma gandeam pe cine determina ea la ore matinale sa faca ceva. Dar m-am cunoscut pe mine la aproape 25 de ani, si m-am placut mult. Pentru ca incepuse sa imi pese de sanatate, si nu doar pe alocuri. Incepuse sa imi placa sa citesc despre ce e in regula si ce nu pentru corpul meu, iar astazi, 22 de kilograme in minus mai tarziu, ma declar iremediabil dependenta de keto si de sala de fitness.
Feminitatea, in sensul ei frumos, am cunoscut-o tarziu. Pentru ca ce stie despre feminitate un copil de 18-20 ani, supraponderal si influentat de revistele glossy? Va spun eu… blugi skinny, tricouri mulate, culori crunte in par. Insa Cristina post februarie 2013 poate fi feminina si intr-un pulover supradimensionat, daca are unghiile frumos pictate si parul ciufulit. In mod egal, poate fi si manly, daca o cere contextul.
Astazi, la mai mult de 3 ani dupa ce m-am redescoperit, inca ma uit, plina de uimire, la rezultatele obtinute: linii fine ale muschilor, un cantar care imi arata sub 50 de kilograme de luni bune, analize fantastice si o cultura culinara solida, delicios adaptata la keto.
Felicitări! Sincer, arăți foarte bine dar( poate numai în fotografia asta) pari un pic prea slabă – dacă ai reuși să adaugi 1,49kg de mușchi, ai arăta perfect( știu că vrei să rămâi sub 50kg 🙂 )
Adaugat 🙂