Indulcitori naturali versus indulcitori sintetici

• Inlocuirea zaharului cu indulcitori poate fi benefica, in functie de alegerea facuta.
• O serie de studii efectuate atat pe subiecti umani cat si pe soareci atesta ca un consum constant de indulcitori sintetici poate conferi efecte secundare negative asupra organismului.
• Indulcitorii naturali nu sunt toti creati la fel. Astfel, unii dintre acestia au efecte similar zaharului, diferenta constand in denumire si in strategia de marketing afisata.
• Ideala este renuntarea la zahar fara a cauta permanent inlocuirea acestuia cu variante mai bune, intrucat se perpetueaza nevoia de dulce. Desigur, utilizarea ocazionala a unor indulcitori naturali este o alegere corecta.
• Se prefer consumul de zaharuri din fructe de sezon si legume, intrucat acestea contin si fibre, vitamine si minerale.

Intr-o era in care zaharul este demonizat, si pe buna dreptate, se incearca inlocuirea acestuia cu diversi alti indulcitori, unii de sinteza, altii naturali. Utilizarea intensa a zaharului in industriile alimentare de orice fel (dulciuri, bauturi racoritoare, sosuri, panificatie, bauturi alcoolice, conserve etc), precum si in industria farmaceutica, ca excipient dar si pentru palabilitatea medicamentelor, a dus in ultimele decade la multiplicarea cantitatii zilnice de zahar recomandata de OMS. Prin urmare, necesitatea inlocuirii acestuia cu variante non-calorice (indulcitorii de sinteza si Stevia) sau cu impact minim asupra glicemiei a devenit stringenta.

Indulcitorii artificiali

• Desi intens utilizati in industria alimentara, indulcitorii artificiali, sau indulcitorii non-calorici/non-nutritivi, asa cum mai sunt cunoscuti, sunt nocivi organismului.
• Aparuti in 1950, pentru a satisface nevoia de dulce a americanilor ce tindeau sa consume tot mai mult zahar (echivalentul a aproximativ 20 de lingurite pe zi, in medie), au fost considerati o perioada siguri, datorita lipsei de aport caloric.
• FDA (Food and Drug Administration) a aprobat 5 indulcitori artificiali: sucraloza, zaharina, acesulfamul, aspartamul si neotam.
• Considerandu-i siguri pentru consum uman, problemele ridicate de consumul intens de produse indulcite artificial sunt de alta natura:

a)Se teoretizeaza ca un consum ridicat de produse diet pot duce, prin prisma puterii de indulcire uriase (sucraloza e de 600 de ori mai dulce decat sucroza), la alterarea perceptiei de dulce natural, provenit din legume si fructe. Astfel, se ajunge in timp la renuntarea la produsele naturale, intrucat le-a fost diminuat gradul de palatabilitate.

b)De obicei, persoanele care consuma produse diet sau 0 calories au tendinta de a consuma mai mult zahar, bazandu-se pe lipsa aportului caloric din produsele indulcite artificial. Astfel, participantii la San Antonio Heart Study, care consumau mai mult de 3 doze de suc diet pe zi, prezentau un risc de doua ori mai mare de a deveni obezi fata de cei care nu consumau bauturi racoritoare indulcite artificial.

Sucraloza

Sucraloza este un indulcitor sintetic pe baza de organoclorina (compus al multor pesticide) si se regaseste extensive in industria alimentara. Aceasta interactioneaza cu receptorii tractului alimentar ce au roluri in perceptia senzatiei de dulce si in diverse sinteze de hormoni. Astfel, in studiile de laborator pe soareci, s-a demonstrat ca ingestia de sucraloza altereaza compozitia microbiana din tractul gastro-intestinal, reducand semnificativ populatia bacteriana benefica.

Aditional, sucraloza, impreuna cu unul dintre produsii sai de hidroliza, devin mutageni in concentratii mari. Tratata termic, sucraloza genereaza cloropropanoli, o clasa de compusi chimici toxici organismului.

Desi fara aport nutritiv, s-a demonstrat clinic atat in cazul rozatoarelor cat si al oamenilor ca un consum de sucraloza aduce modificari ale nivelurilor de insulina, glicemie si glucagonului. In consecinta, acest indulcitor nu este un compus inert din punct de vedere biologic. Se regaseste in bauturi dietetice cu zero calorii, in guma de mestecat, bomboanele cu sau fara zahar adaugat, sosuri etc.

• Denumirea sa chimica este 1,6-dichloro-1,6-dideoxy-β–D-fructofuranosyl-4-chloro-4-deoxy-α–D-galactopyranoside
• Este o dizaharida triclorinata cu o putere de indulcire de pana la 650 de ori mai mare decat a sucrozei (zaharul obisnuit)
• Prima aprobare a utilizarii sucralozei la nivel mondial a fost data in Canada, in 1991, si a ajuns ca in prezent sa insemne peste 27 de procente din piata indulcitorilor sintetici.
• Efecte adverse in metabolism:

a)Un studiu japonez (Nakagawa et al, 2009) a aratat ca ingestia de sucraloza ofera raspuns insulinic, prin activarea receptorilor de dulce din celulele beta pancreatice.

b)Studiul realizat de Abou Donia et al a concluzionat ca sucraloza, in speta Splenda, una dintre variantele sale comerciale, afecteaza microflora intestinala si duce la cresterea nivelului de P-glicoproteine si a citocromului P450 – hemoproteine –  (implicati inclusiv in metabolizarea medicamentelor) pana la niveluri la care s-a aratat anterior ca este redusa semnificativ biodisponibilitatea tratamentelor terapeutice.

c)Nivelurile ridicate ale p-glicoproteinelor si ale citocromului P450 date de consumul de sucraloza sunt ingrijoratoare in cazul pacientilor aflati sub tratament cu medicatii substrat ale acestor proteine. Astfel, suprasinteza de P-gp prin prisma agentilor anti-cancer precum antraciclinele sau alcaloizii Vinca (vincristine, vinblastine – citostatice/chimioterapice) este asociata cu rezistenta la medicamente. Prin urmare, persoanele informate ca celulele canceroase se hranesc cu zahar, care aleg sa renunte la acesta inlocuindu-l insa cu dulciuri si bauturi dietetice bazate pe sucraloza, pot crea interferente in actiunile terapiilor medicamentoase.

Zaharina

• Zaharina este un indulcitor sintetic fara aport nutritiv, cu o putere de indulcire de 3-400 ori mai mare decat a zaharului.
• Denumirea sa chimica este 1,1-dioxo-1,2-benzothiazol-3-one

• Zaharina, un indulcitor popular printre diabetici, perturba microbiomul intestinal, prin afectarea activitatii unor enzime.
• Zaharina este considerata sigura de catre FDA pentru consumul uman, intrucat nu este metabolizata in tractul gastrointestinal. Totusi, o parte din aceasta se absoarbe la nivelul intestinului subtire. In cazul diabeticilor, desi este populatia in cadrul careia este cel mai des promovata, provoaca raspuns insulinic.
• Zaharina stimuleaza adipogeneza si suprima lipoliza (studiu)

Consumul de indulcitori concentrati, precum zaharina, duce la cresterea aportului caloric din alimentatie si scade efectul termic al alimentelor.

Aspartamul

• Denumirea chimica: Methyl L-α-aspartyl-L-phenylalaninate
• Are de 200 de ori mai multa putere de indulcire decat sucroza si este o peptida.
• Spre deosebire de alti indulcitori sintetici, aspartamul are putere calorica, de 4 kcal/gram, insa e neglijabila data fiind puterea sa de indulcire
• Este unul dintre cei mai controversati indulcitori, dat fiind faptul ca are efecte neuro-comportamentale.
• Consumul de aspartam creste iritabilitatea, ingreuneaza rezultatele testarii orientarii spatiale si provoaca dureri de cap.

• Dupa ingestie, aspartamul se metabolizeaza in acid aspartic, fenilalanina si methanol. Fenilalanina este implicata in reglarea neurotransmisiei, in timp ce acidul aspartic este un excitant al neurotransmitatorilor. In consecinta, dereglarea neurotransmitatorilor poate duce la problem neuro-comportamentale.
• Aspartamul altereaza bariera hematoencefalica, crescandu-i permeabilitatea si si modificand concentratiile de catecolamine, precum dopamina si serotonina, in creier.
• Fenilalanina este un aminoacid esential, insa un consum ridicat de aspartam poate agrava starea persoanelor ce sufera de fenilketonurie, respective incapacitatea organismului de a metaboliza acest aminoacid.

Produse ce contin indulcitori artificiali

Indulcitorii artificiali nu se regasesc doar in dulciuri cu un continut scazut de calorii, iar evitarea lor se poate face doar citind cu atentie etichetele tuturor produselor alimentare, medicamentoase si de igiena orala achizitionate.

• Paste de dinti, apa de gura, guma de mestecat, guma cu nicotina
• Siropuri de tuse, medicamente in stare lichida pentru copii, vitamine masticabile, pudre proteice, suplimente alimentare
• Sosuri pentru paste, dressinguri de salate, maioneze, produse de panificatie, produse de cofetarie, iaurturi dietetice, iaurturi cu fructe
• Sucuri diet, apa aromata, bauturi energizante sau de rehidratare, bomboane diet sau cu zahar adaugat.

Indulcitorii naturali

• Se intelege prin indulcitori naturali orice substanta de origine naturala menita sa inlocuiasca zaharul in alimentatie. Dietele intens promovate in ultimii ani, precum raw-veganismul, au dus la introducerea pe lista indulcitorilor naturali si o serie de fructe cu un continut ridicat de fructoza.
• Nu toti indulcitorii naturali au insa proprietati foarte diferite de zahar, in timp ce unii, prin prisma cailor metabolice utilizate, sunt chiar mai nocivi.
• Dintre indulcitorii naturali, amintim: mierea, siropul de agave, siropul de artar, siropul de orez, fructoza, fructele deshidratate, zaharul de floare de cocos, bananele, melasa, extractul de Stevia Rebaudiana, xilitolul, eritritolul, tagatoza si isomaltul.

• S-a impamantenit ideea ca un consum ridicat de zahar este nociv si provoaca o serii de boli metabolice, iar ultimii ani au dus in unele medii la inlocuirea acestuia cu diversi alti indulcitori naturali.
• Cu exceptia extractului de Stevia, consumul oricarui alt indulcitor natural are avantaje si dezavantaje, in functie de criteriul de analiza. Astfel:

a) Mierea – Cu proprietati antimicrobiene dovedite, consumul de miere este indicat in diverse patologii sau in preventii, in cantitati mici. Metabolic vorbind insa, mierea are un indice glycemic de aproximativ 50, avand astfel un impact important asupra glicemiei. Aditional, in functie de compozitie, poate avea pana la 50% fructoza, iar un consum ridicat de miere poate duce la cresterea trigliceridelor si la aparitia steatozei hepatice nonalcoolice.

b) Siropurile (agave, orez, artar) contin mici cantitati de minerale, aduse insa in fata prin metode de marketing pentru a evidentia calitatile acestora. Pentru asimilarea acelor minerale si vitamine insa e necesar un consum extreme de ridicat, iar acesti indulcitori confera raspuns insulinic mare si au un continut de pana la 90% fructoza. De asemenea, sunt indulcitori extrem de procesati, ceea ce minimizeaza aportul de micronutrienti anterior mentionat.

c) Fructoza si fructele deshidratate/bananele coapte au indici glicemici situati in partea inferioara, de pana la 30, raspunsul insulinic fiind unul slab spre moderat. Totusi, metabolizarea lor in ficat dauneaza, intocmai ca in cazul siropurilor.

d) Zaharul de cocos este tot mai promovat in ultimii doi ani, desi nu are nimic in comun cu continutul benefic al fructului, fiind fabricat din floarea de cocos. Se gaseste in forme mai procesate sau mai brute, insa indifferent de productie, are un indice glycemic apropiat de al zaharului, iar continutul sau de minerale si vitamine, intens promovat, este infim.

Stevia Rebaudiana este o planta originara din America de Sud si extractul dulce din aceasta este singurul indulcitor comercial natural fara aport caloric sau raspuns insulinic pe fondul lipsei unor patologii.

Stevia are o putere de indulcire de 600 de ori mai mare decat a zaharului si un usor after-taste care persista pe limba dupa utilizare. Este asociat in variantele sale comerciale si cu alti indulcitori, care fie ii potenteaza acest gust amarui (in combinatie cu glicerina) fie il diminueaza (in asociere cu eritritolul – Truvia).

f) Poliolii (eritritol, xylitol, isomalt, d-tagatoza) sau alcoolii de zahar au un impac redus sau nul asupra glicemiei si sunt intens utilizati in fabricarea produselor dietetice in ultimii ani.

–Eritritolul este un inlocuitor al zaharului regasit in unele fructe si alimente fermentate. Dintre toti poliolii, are cel mai mic impact asupra tractului gastro-intestinal, cu putine efecte adverse cunoscute. Are un gust usor mentolat si este unul dintre cei mai utilizati indulcitori in guma de mestecat, iar indicele sau glicemic este 1.

–Xylitolul are proprietati similare eritritolului, insa o putere de indulcire usor mai mica si un indice glicemic de 7. Ca multi alti polioli, nu este metabolizat in organism, astfel incat atunci cand ajunge in intestinul subtire, este consumat de bacterii si poate provoca balonare. E de asemenea produs prin fermentarea unor produse vegetale, precum scoarta de mesteacan finandez sau unele fructe si legume.

–Isomaltul este derivat din sucroza prin hidrogenare si nu are influenta asupra secretiei de insulina. Cu proprietati similare zaharului, isomaltul este intens folosit in productia de bomboane dietetice.

–D-Tagatoza este o monozaharida intalnita in natura si un stereoisomer al D-fructozei. Este o pudra cristalina cu o putere de indulcire de 90% din cea a zaharului, intr-o solutie apoasa de 10%. Este produsa din lactoza, prin hidroliza enzimatica a lactozei in D-galactoza, urmat de izomerizarea chimica, purificare prin mineralizare, cromatografie pentru schimbul de ioni, apoi recristalizare.

-Dozele de peste 30 grame pe zi pot provoca, precum alti polioli, balonare si stari de greata. Este preferata in ultima perioada de catre persoanele ce evita zaharul datorita proprietatilor in comun pe care le are cu acesta: ajuta in fermitatea bezelelor, caramelizeaza, se topeste integral cand e folosit la gatit.