Ne-am nascut in Romania, tara cu climat temperat, cu 4 anotimpuri (pana nu de mult), cu diferente de altitudine ce trec de 2000 m. Locuim inca aici sau poate am emigrat intr-o tara similara ori, din contra, pe o insula exotica si plina de soare. Genele noastre, oriunde am locui, pastreaza specificitatile locului de origine. Nu tin cont de consumerism, de capitalism, importuri ori relocari. E puternic amprentat in noi ce si mai ales cand putem manca.
In ultimii ani, a aparut un curent care a reusit sa ne reindrepte catre local si de sezon. Tineri care si-au dorit alimente sanatoase si au inceput sa le cultive singuri, nefortat. Ce inseamna local si de sezon? Mergi putin inapoi in copilarie si vizualizeaza curtea bunicilor de primavara pana toamna tarziu. O vezi? E aprilie si ziua e deja mai lunga. Din pamant ies timid primele fire de ceapa verde, frunze ciufulite de salata, manunchiuri de marar ori codite ale viitoarelor ridichi de luna. Gainile incep sa faca tot mai multe oua, apar primele ciripituri. Dupa ceva timp, curtea miroase a capsune. Mici, diforme, incredibil de aromate. Bobitele de zmeura sunt inca verzi acum, dar curand vor fi purpurii. La fel ciresele, visinele, prunele si caisele. Le asteptai cu nerabdare si nu aveai nevoie de banane, papaya ori ananas. Mijloul verii venea cu o explozie de fructe si legume: curtea se umplea de miros de frunze de rosii, de ardei colorati, dovlecei, fasole verde si vinete. Toamna, dovlecii mari, portocalii, isi asteptau randul la placinte, iar varza, conopida si gogosarii lasau straturile de pamant in urma pentru butoaiele de muraturi. Vezi… local. Si mai ales de sezon. Fructe si legume care cresc in zona noastra de cand lumea, din seminte pastrate de la un an la altul, de bunici frumosi si harnici.
Intrebarea care se ridica este daca mai putem avea asta vreodata. Cu rafturi ale magazinelor pline de seminte importate, ale unor speci hibrid, mai dulci, mai rezistente, mai departe de adevar, e greu de crezut. Dar e cert ca putem incerca. Pentru ca asa e natural si e inscris adanc in noi.
Confuzii date de abundenta
Dupa 1989, rafturile magazinelor au inceput sa se umple, usor, cu produse de import. In doar 28 de ani am ajuns sa consideram citricele si bananele fructe de sezon friguros. Nu ne gandim ca nu locuim nici in Turcia, nici in America de Sud. Ai inteles acum de ce bananele sunt ieftine iarna? Pentru ca acolo unde sunt crescute ele, in cealalta emisfera, e plina vara cand noi dezghetam masinile in parcare. Nu sunt de sezonul nostru, sunt de sezonul lor. Dar le cumparam si mancam cantitati impresionante dintr-un fruct zaharos, „pentru vitamine”. 28 de ani nu sunt de ajuns pentru a-i impune organismului grade de digestibilitate si absorbtie ridicate pentru un aliment nespecific noua. Daca vrei o paralela mult mai dureroasa, uita-te la nivelul ridicat al intolerantei la gluten din ultimii zeci de ani. Campurile sunt doldora de specii de cereale care nu mai au nimic in comun cu plantele de acum 10.000 de ani. Mai multe boabe pe spic, mai rezistente, mai stropite, mai proteice. Cate persoane din jurul tau iti spun ca au retentii hidrice daca mananca o felie de paine, fie ea si integrala?
Ok, si eu ce mananc?
Te-am dus mai devreme in gradina bunicilor. Ti-a placut, nu? Nu ti-as indica vreodata sa tii cure „de detoxifiere” cu cirese, are au totusi 16 grame de zaharuri la 100 grame, insa poti sa te bucuri de ele moderat. Legumele romanesti sunt si ele pe tarabele din piata, pline de vitamine, minerale si fibre. Oua proaspete, branza de la animale hranite cu iarba, din cand in cand o friptura gustoasa. Si peste. Mult peste salbatic. Pentru ca e vara si e usor de digerat, pentru ca e bogat in acizi grasi esentiali Omega3. Fa alegeri alimentare inteligente si asculta-ti corpul atent, ciocolata cu lapte dupa care tanjesti nu creste in niciun copac.
