In scolile de profil sau pe scaunul multora din dieteticieni inca se militeaza pentru ideea de dieta echilibrata. Insa perceptiile noastre asupra termenului de echilibrat sunt diferite. Ce inteleg adeptii piramidei nutritionale clasice prin dieta echilibrata insa? Un minim de 60% de aport de carbohidrati din alimentatie, cu aproximativ 25-30% proteine si 10-15% grasimi. Asadar, pentru acestia, echilibrul consta in procente total dezechilibrate, in care primeaza oricum alimentele cele mai daunatoare: carbohidratii rafinati.
Desi dupa introducerea piramidei alimentare din anii 1970 s-au efectuat nenumarate studii care sa demonteze mitul conform caruia baza nutritiei noastre trebuie sa fie carbohidratii proveniti din cereale, paine, paste, orez sau cartofi, industria alimentara a pompat sume atat de mari in publicitate pentru exact aceste produse, incat nici acum, dupa mai bine de 40 de ani, lucrurile nu s-au schimbat.
Din 1971 si pana in prezent, rata obezitatii la adulti in Statele Unite a crescut de 4 ori. Desigur, nu este doar o coincidenta. Inlocuirea alimentelor bogate in proteine si grasimi sanatoase cu unele „de dieta”, bogate in carbohidrati rafinati, zaharuri ascunse si total sau partial degresate a dus la cresterea incidentei unei serii de boli. Dintre toate, evidenta cu ochiul liber este obezitatea morbida.
Asadar, ideea de dieta echilibrata in definitia ei curenta este una total gresita. E dezechilibrat consumul de cereale, alimente destinate ingrasarii animalelor. E dezechilibrata minimizarea ingestiei unui macronutrient cu o importanta masiva – grasimea. Lipsa acesteia din cadrul fiecarei mese in parte duce la blocarea cailor de eliberare a bilei. E dezechilibrat sa introduci in dieta familiei si mai ales a copilului produse cu un marketing puternic in spate. Alimentele cu adevarat sanatoase nu au nevoie de reclama, ne asteapta cuminte pe tarabe si rafturi.
Echilibrat vs Ideal
Piramida alimentara si mai nou MyPlate, lansata in 2010, sugereaza consumul tuturor alimentelor, inclusiv, dupa cum sustine OMS, a celor „nesanatoase”, precum grasimea sau sarea. Insa suntem diferiti, si nu tuturor ni se potrivesc niste recomandari generale, sustinute oricum cu milioane de dolari anual de industria alimentara. Un diabetic de tip 2, de pilda, ar putea beneficia de pe urma unei diete sarace in carbohidrati, in detrimentul recomandarilor OMS, prin reglarea glicemiei din alimentatie. Efortul OMS de a ne determina sa consumam din toate alimentele, din toate grupele alimentare, este de fapt un efort sustinut financiar de producatorii acestora, si nu o informatie bazata pe stiinta.
