La polul opus a ceea ce noi denumim malnutritie se afla o problema la fel de stringenta, respectiv obezitatea. In fond, aceasta este tot o forma de malnutritie, intrucat este dobandita ca urmare a hranirii deficitare, cu alimente cu valori nutritionale nule.
Pana la inceputul anilor ’70, conform Universitatii Stanford, diabetul infantil (cu referire la cel de tip II) era practic inexistent. Daca in 1994, 5% din cazurile de diabet de tip II erau diagnosticate la copii, in prezent procentul depaseste 20%. Aceasta pandemie a luat avant dupa 1977, cand, in mijlocul a ceea ce se credea a fi o criza a obezitatii, USDA a decis, printre altele, inlocuirea produselor full fat cu produse degresate, carora companiile producatoare le-au adaugat in compozitie zaharuri, pentru a le potenta gustul.
Lipsa miscarii atat la scoala cat si in timpul liber, aparitia consolelor de jocuri si a altor device-uri care determina copiii sa isi limiteze activitatile fizice, reclamele agresive pe canalele destinate lor, toate fac parte din cumulul de evenimente care a determinat o crestere alarmanta a mediei ponderale la nivel mondial.
Modificarile aduse industriei alimentare, cu urmari chiar si in prezent, incep sa piarda teren insa. Iaurturile cu 0% grasimi, dar cu adaos de amidon pentru textura, mixurile de muesli fara grasimi, dar cu zahar, dulciurile pline de indulcitori cu efecte secundare adverse, toate incep sa paleasca in fata alimentelor naturale. Revista Time a socat intreg mapamondul in martie 2014, cand a publicat un articol in care blameaza mancarea degresata si plina de chimicale, glorificand untul. Si la fel ca aceasta, publicatii din intreaga lume revin, prin articole documentate, la radacinile alimentare ale omenirii, atunci cand conservantii nu cresteau in copaci, iar carbohidratii simpli nu puteau fi vanati pe rafturile magazinelor, la oferta.
Foto via.
