Viata a aparut prima data in ocean, un mediu cu un continut bogat in sodiu si alte minerale. Si daca formarea vietii a depins de sare, cum am ajuns astazi sa o demonizam si sa ni se recomande intens reducerea consumului acesteia? Cum a ajuns in prezent ca necesarul de sodiu sa fie mult minimizat?
Medicamentul pentru orice este apa sarata: transpiratia, lacrimile sau marea.
Isak Dinesen
Din greutatea corpului unui adult, aproximativ 0.4% este sare. Asadar, 250 grame sare in cazul unei persoane ce cantareste 60 kilograme. Intrucat o putem pierde prin transpiratie si excretie, aceasta trebuie inlocuita prin suplimentare in alimentatie. Recomandarile in cazul adultilor normotensivi sunt echivalate cu 7 grame de sare pe zi (aproximativ 3000 mg sodiu). Dar auzim tot mai des sa reducem consumul de sare. Toti in aceeasi oala, indiferent daca exista sau nu vreo patologie, indiferent de greutatea corporala, tensiune arteriala, dieta aleasa. Alegem branzeturi dulci, evitam muraturile, ni se recomanda sa evitam carnea cu un continut bogat in sodiu. De ce? Ipoteza sare-tensiune arteriala a aparut acum mai bine de 110 ani in Franta, ca urmare a unui studiu pe doar 6 (sase!) subiecti. Practic, cand consumam mai multa sare, implicit bem mai multa apa, iar apa este temporar retinuta, pentru a dilua sarea din circuitul sangvin. Evident, rezulta un volum sangvin mai mare, ceea ce duce la o crestere a tensiunii arteriale. Cu toate acestea, ipotea nu sta in picioare la aproximativ 80% din populatia normotensiva.
Paradoxal, reducerea consumului de sare duce la cresterea numarului de batai de inima pe minut. Cercetarile au fost in esenta concentrate doar pe aceasta ipoteza, sare-hipertensiune arteriala, ignorand efectele negative ale reducerii consumului de sodiu. Sarea, nu intamplator un mineral abundent in natura, are roluri vitale in organismele ce populeaza planeta: sodiul este esential pentru o buna functionare nervoasa si musculara, in timp ce ionii de clor din sare regleaza tensiunea, compun acidul gastric si cresc absorbtia potasiului.
Un alt efect negativ al reducerii consumului de sare pe lipsa unui fond patologic este cresterea nivelului de insulina. Astfel, organismul ajunge intr-un punct in care adipocitele nu mai pot fi golite. Fenomenul se numeste „infometare interna” (internal starvation). Desi corpul are depozite de tesut gras, nu le poate transforma in energie din cauza nivelului crescut de insulina, pe fondul unei diete hiposodate. Apar hipoglicemii si implicit nevoia acuta de carbohidrati simpli, iar mentinerea acestei stari poate duce la rezistenta la insulina.
Dar imi e frica sa consum sare! – ar spune multi oameni din jurul nostru. Nivelurile de apa si sodiu din corpul nostru se afla intr-o reglare continua, in functie de necesitati. Acest proces se cheama osmoreglare. Atunci cand in corp apare o cantitate mai ridicare de sare, rinichii reabsorb mai putin sodiu, iar excesul este excretat. Daca, din contra, nivelul de sodiu este unul mult prea scazut, apa din sange, bogata in sodiu, va merge catre celule, ceea ce va duce la o umplere a acestora. Daca nivelul de sodiu din celule se normalizeaza, apare o micsorare a celulelor. Intrucat acest proces de umplere-golire este unul care produce daune, este important aportul de sodiu din dieta noastra.
Un alt duo care participa la mentinerea nivelurilor optime de sare in organism este cuplul de hormoni cortizol si aldosteron. Secretati de glandele adrenale, primul elibereaza sodiu, in timp ce al doilea il stocheaza. Receptorii de volum, aflati la nivelul carotidei si aortei, transmit informatii legate de schimbari de presiune catre creier, determinand intr-un final rinichii sa retina sau sa excrete apa cu sodiu, in functie de necesitati. Astfel, in decursul a 24 de ore, rinichii nostri filtreaza pana la 650 grame de sodiu. Cum ar putea, asadar, ca o lingurita de sare consumata pe parcursul unei zile, sa fie problematica?
Efortul rinichilor, de a pompa toata acea cantitate de sodiu, consuma aproximativ 70% din necesarul lor zilnic de energie. Urmand firul logic, o dieta hiposodata nu va duce la consumul acelei energii, putand astfel in timp sa duca la cresteri in greutate.
Consumul de sare in dieta ketogenica
Dieta ketogenica – dietele low carb in general au aceasta caracteristica de fapt – este o dieta diuretica. Practic, nemaiavand in dieta un aport ridicat de carbohidrati (1 gram de glucid retine alte 3 grame de apa in tesuturi), retentia de apa se diminueaza. Odata cu pierderea apei, pierdem si electroliti, cel mai abundent fiind, desigur, sodiul. Prin urmare, necesarul de sodiu in dieta ketogenica, o dieta care de altfel normalizeaza tensiunea arteriala (prin slabire, dar si prin reducerea consumului de fructoza, intrucat fructoza creste retentia sodiului), este chiar marit.
