Tipuri de zahar

In cautarea unei fotografii clare a unui indulcitor achizitionat recent, pe prima pagina din Google am dat peste articolul acesta al lui Arhi. Cum sunt mare fana comentarii, le-am citit pe toate, si am ramas absolut uimita de cat de multa lume crede lucruri gresite despre zahar, despre miere, fructe, si tot asa. Nu e vina lor, sa ne intelegem. E vina doctorului generalist care si-a dat cu parerea, a homeopatului care recomanda sa iti pui miere si in cap, a antrenorului de fitness care divinizeaza siropul de agave si tot asa. E natural sa ai incredere intr-un specialist atunci cand iti da o informatie, si e la fel de in natura noastra sa mixam jumatati de informatie si sa ajungem la afirmatii cu totul noi, absolut naucitoare. Cum ar fi ca zaharul nu provoaca diabet sau ca lumea considera ca fiind nesanatoasa doar varianta cristalizata, nefiind constienti ca exista mai multe tipuri de zahar.

Mierea e zahar, sa ne intelegem. Din cap pana in picioare. Ca e din cereale (maltoza), ca e din fructe (fructoza) sau din alte chestii culese de albine, e plina de zaharuri, si punct. Nu inseamna ca nu ar trebui sa ai miere in casa, ca nu poti lua o data la ceva timp o lingurita, pentru ca iti place gustul ei. Dar de aici pana la a inlocui zaharul cu ea in prajituri, pentru ca ar fi mai buna, e cale lunga. Infinit de lunga si presarata cu improbabilitati.

Siropul de agave, la mare moda in ultimii doi ani la noi, are multi-multi carbohidrati. 14 grame de glucide pe 15 grame de sirop. Si ingrasa crunt, pentru ca procentul de fructoza din el ajunge si la 92%, iar tendinta e de depunere pe abdomen. Directia catre diabet e destul de clara.

Fructoza. In pliculete, in pungi, in cutii frumos colorate si pline de imagini cu, culmea, fructe putin dulci, precum capsunile, kiwi, afinele, zmeura. Tot ce se termina in “-za” dintre ingrediente e tot zahar. Si nu are cum sa fie bun pentru diabetici un extract din fructe cu un indice glicemic destul de ridicat, atat timp cat ei nu au voie fructe dulci nici in starea lor naturala.

Din pacate, la multe plafaruri e foarte simplu sa ne lasam pacaliti. Intai de toate, de nestiinta vanzatorului cumulata cu dorinta lui de a-ti vinde orice, si apoi, pentru ca legislatiile unora din tarile producatoare de astfel de produse le permite sa scrie pe eticheta cat casa “0 grams of CARBS”, cantitate calculata la o doza recomandata ridicola (1-2 grame). In SUA poti sa faci astfel de afirmatii pe eticheta si sa rotunjesti la zero chiar si daca respectivul produs are 0.9 grame de zaharuri pe acea doza.

Suntem bombardati de informatii de peste tot si unim capete de fraza, in speranta de a retine ceva benefic pentru noi. Din pacate, ne facem mai mult rau.

Foto via.