Parerile despre zahar sunt impartite, as adauga eu, in functie de ce companie finanteaza un studiu sau un documentar. Unii sustin ca e vinovat pentru mai toate bolile metabolice, altii ca dimpotriva. Fiziologic, lucrurile stau asa: intr-o dieta occidentala clasica, corpul se hraneste in principal cu carbohidrati. Intrucat in ultimele decade nivelul activitatii fizice a scazut enorm, prin prisma evolutiei tehonologice, o buna parte din carbohidratii ingerati intr-o zi sunt depozitati sub forma de grasime in adipocite. O alta caracteristica a acestora este ca ridica glicemia (nivelul de zahar din sange), ceea ce atrage de la sine sinteza de insulina. Unul din rolurile acesteia – depozitarea de tesut gras.
Secretia de insulina are loc atat datorita unor elemente secretagoge nutritive (glucide, proteine, lipide) cat si datorita unor elemente non-nutritive (ex. hormonale, stimuli de mediu etc). La unele persoane, apare ceea ce se cheama rezistenta la insulina, caracterizata de o incapacitate celulara de a primi insulina. Rezistenta la insulina este o problema metabolica care poate atentiona organismul ca urmarea unor obiceiuri alimentare (si nu numai) nesanatoase poate fi diabetul tip II.
O multitudine de companii traiesc din zahar. E o industrie enorma, ramificata in nenumarate directii: alimentatie pentru copii, dulciuri, farmacie, suplimente sportive si alimentare, conserve. Cum ar putea oare toata aceasta categorie, absolut uriasa, sa admita nocivitatea zaharului? Nociv l-am facut noi, extragandu-l din fructe si legume, procesandu-l intens si adaugandu-l in cantitati nepermis de mari in diferite alimente.
Avand aceasta caracteristica de a da dependenta (fiziologic, desigur, datorita peak-urilor glicemice), consumul de zahar este unul tot mai crescut. De altfel, acest studiu reflecta medierea predilectiei catre consumul de zahar a unei asa numite axe brain-gut (conexiune intre creier si tractul digestiv). Incidenta diabetului ori a bolilor cardiovasculare a crescut enorm in ultimele decenii, iar organizatiile de profil recomanda timid, scriptic, reducerea consumului acestuia.
Luna Octombrie 2020 a venit cu un studiu absolut incredibil, efectuat pe soareci, urmand ca in scurt timp sa fie efectuate studii similare si pe oameni: a fost dovedita corelatia intre o serie de boli si consumul ridicat de zaharuri. Intermediarul este microbiomul, adica totalitatea microorganismelor din tractul digestiv, care este tot mai studiat in ultimii ani. Unii cercetatori au indraznit sa il numeasca, pe buna dreptate, cel mai important „organ” din corp.
Studiul a dovedit ca hranirea pe termen lung a soarecilor cu glucoza 10% (in apa) a dus la dezvoltarea unor forme grave de colita (inflamatie a colonului), in timp ce aportul de glucoza pe termen scurt nu a avut acest efect, insa a dus la cresterea populatiei de Akkermansia muciniphila si Bacteroides fragilis, responsabile pentru degradarea mucusului intestinal (aceste bacterii se hranesc cu mucusul intestinal si in situatii ideale, pastreaza un nivel corespunzator). Astfel, alterarea mucusului intestinal a permis unor categorii de bacterii sa patrunda in peretele colonului, ducand la inflamatie asociata cu diferite boli.
Informatia, desi in faza incipienta, ca un consum regulat si ridicat de zahar duce la aparitia unor boli cronice precum sindromul de colon iritabil ori Crohn, este una pretioasa, si sper doar ca, pana la aparitia unor studii efectuate pe subiecti umani, sa reducem, ca specie, consumul de zahar rafinat, regasit din pacate in atat de multe alimente.
